Limba română
ttatatutu
2015-11-10 08:04:00
amintiri dintr-o calatorie - spre manastiri rezumat VA ROG DAU COROANA!
Răspunsuri la întrebare
rodica92
2015-11-10 14:17:38

Pt inceput, autorul povestiri 'Spre Manastiri' este Calistrat Hogoş,isi expune parerea despre mersul pe jos : numai aceasta inseamna a vedea tot ce vrei. Asadar, porni la drum spre munti, de la Piatra panaa Dorna, cu un tovaras de calatorie. Aveau lucrurile asezate intr.o boccea in forma unei raniț soldațeşti, legata in spate cu 2 curele ce se incrutisau pe piept, erau incaltati cu opinci solide legate cu sfori peste coltunii de lana, iar capetele le erau aparate de o palarie neagra cu boruri largi, pentru scriitor, chiar si un chipiu de uniforma pt tovarasul sau de drum. Ajutoare de nadejde : cate un revolver la şoldul stang si cate un baston sanatos la mana dreapta. Ajunşi la bariera orasului in revarsatul zorilor stămira cainii, uimiti de straniul măritiş dintre straiele de sublocotenent ale tovarasului de drum si opincile, bastonul si bacceaua. Ajunsera la o casa alba, pe prispa careia dormeau, lipiti unu de altul sub o plapuma, gospodarul si gospodina lui. Scriitorul ridica plapuma de pe nasul gospodarului cu bastonul, acesta facu ochii mari, iar fata I se lungi de surpriza. La intrebarea scurta despre drum, acesta raspunse si mai scurt, aratand cu mana. Cei 2 pornira. Cerul era senin, iar picaturile de roua straluceau ca niste margaritare. Pe drum se intalnira cu un preot, cunoscut scriitorului, insotit de un taran care era ajutor de primar al comunei sale. Trecura mai departe, fiecare in drumul sau, dar vazandui asa ciudat imbracati, ajutorul isi aminti ca are datori politienesti. Il intreaba pe preot daca ii cunoaste pe cei 2. Preotul, cu chef de gluma, spune ca nu I.a vazut in viata lui, apoi intreaba daca nu cumva au scapat dintr.un arest. Atat ii trebuise ajutorului, ca se si intoarse din drum, sa mearga la primarie dupa vitejei. Preotul il lasa sa faca cativa pasi, apoi il cheama razand cu hohot si il lamuri. Urmara drumul spre Almos, urmarind cu privirile colinele care se schimbau in dealuri, iar acestea, in departare deveneau munti. La Almos poposira peste noapte la un mic schit de calugarite. De aici primira calauza pe maica Filofteia. Aceasta mergea de parca zbura si, in mers, spuse si o rugaciune, insotita de cruci mari si matanii catre rasarit. Seara ajunsera la manastirea Horaița, aflata in liniste si singuratate, unde se auzeau numai lăsturii tipand. De aici, a 2-a zi de dimineata, apucara spre Văratic. Prima parte a drumului mergea pe sub niste fagi si paltini cat lumea de batrani. Toti calatori are trecura pe acolo isi crestasera numele in scoarta neteda a fagilor. Acesti zgarietori de copaci erau vinovati caci urmele lasate de ei, știrbeau maretia singuratati. Cand calatori iesira din padurea cea batrana, soarele ii intampina cu o ploaie de foc care ii facu sa se grabeasca fara a se mai uita la poporul de broscoi care ii saluta oricand, iar apoi sarea in baltoacele glodoase si verzi care ieseau in calea lor. La apa Cracăului isi stamparara setea, apoi incepura a strabate de.a curmezisul un sir de coline lutoase acoperite cu oluri, mestecari si arini. De pe cea din urma, care se inalta chiar deasupra Văraticului, se vedeau in departare, cenusii, muntii Neamtului. Calatori se odihnira, saturandu.si ochi si sufletul cu aceasta mareata priveliste si, spre seara intrara in Văratic. SPER CA TE.AM AJUTAT!!!!!

Adăugați un răspuns